În temeiul art. 26 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995, Birourile Notarilor Publici au luat fiinţă în şedinţa Adunării Generale din 22 iulie 1995 şi a fost înregistrată la Ministerul Justiţiei sub nr. 3202/N din 29 august 995.

   În anul 1995, Camera Notarilor Publici Bucureşti cuprindea un număr de 95 de notari de stat care şi-au încetat activitatea la data de 15.11.1995, odată cu fostele Notariate de Stat, şi au optat, începând cu 17 noiembrie 1995, pentru a-şi exercita profesia în birouri proprii, în ciuda lipsei oricui sprijin material sau logistic din partea instituţiilor statului.

   Odata cu aparitia acestei noi institutii a fost necesar infiintarea meseriei de delegat notarial ce are ca atributiuni reprezentarea notarului public in relatiile cu Ministerul Justitiei, Birourile de Carte Funciara, Administratia Locala si alte organisme in baza delegatiei de serviciu.

Notarul este un liber profesionist, care indeplineste acte de autoritate publica.

Numirea in functie a notarului public, suspendarea si incetarea acestei calitati atesta caracterul dublu al pozitiei notarului care este titular al unui serviciu de interes public si, totodata, un liber profesionist, membru al unei organizatii profesionale.

Potrivit dispozitiilor Legii notarilor publici si a activitatii notariale, nr.36/1995, notarul public este numit de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici. In mod simetric, suspendarea din functie se dispune de ministrul justitiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, iar incetarea calitatii de notar public se constata sau se dispune, dupa caz, de ministrul justitiei.

Activitatea notarului public se bazeaza pe increderea solicitantilor, care se obtine daca notarul public este un consilier convingator si un confident discret al partilor, capabil sa le explice reglementarile legale si sa transpuna vointa lor in termeni juridici.

Functia de notar public este autonoma ceea ce impiedica orice ingerinta in intocmirea actelor notariale si in indeplinirea procedurilor prevazute de lege in competenta acestuia. Principiul stabilitatii in functie este menit sa garanteze echitatea si impartialitatea in decizie a notarilor publici, intr-un cuvant, independenta acestora.

Notarul public isi exercita atributiile ce ii sunt oferite prin lege in temeiul statutului functiei sale si nu in baza unui contract de munca, presupunand un raport de subordonare.

In situatia in care i se solicita indeplinirea unui act care incalca dispozitiile legale, notarul are la indemana, ca instrument, incheierea de respingere motivata, care poate fi atacata de partea interesata in fata instantei judecatoresti.

Caracterul necontencios al activitatii notariale separa esential activitatea desfasurata de notarii publici de activitatea instantelor judecatoresti. Activitatea necontencioasa
desfasurata de notarul public cu competenta si impartialitate evita declansarea litigiilor si urmareste armonizarea intereselor partilor.